*articol de Bruna Pelica – voluntar din Portugalia
Experienta mea ca voluntar EVS (Serviciul European de Voluntariat) la AMURTEL Romania a inceput in aprilie anul acesta. Am plecat din Portugalia plina de entuziasm deoarece ma identificam cu proiectul „Soptind Cailor Salbatici” al carui scop principal este ajutorul adus copiilor printr-o educatie holistica. M-am gandit ca voi invata mai multe despre yoga, meditatie si stilul de viata vegetarian, asa ca in bagaj mi-am adus multe proiecte, visuri si ambitii, care aveau sa se schimbe o data cu trecerea timpului.
La sosirea in Bucuresti pentru prima data, m-am intalnit cu prima provocare din Romania, gasirea unui taxi. Din fericire, stiam situatia de la Didi, coordonatoarea proiectului, care ma avertizase si imi daduse toate indicatiile pentru a sti cum sa procedez. In jur de 5 dimineata am ajuns la casa in care alti voluntari (Nuno si Giorgia) locuiau in Bucuresti. Am fost foarte bine primita de Giorgia, care un pic somnoroasa mi-a deschis usa cu un zambet pe fata ca si cum ne cunosteam de mult.
Urmatoarea zi am plecat spre Panatau, locul proiectului meu. Coordonatorul proiectului m-a condus acolo cu masina si astfel a inceput noua mea aventura in Romania rurala. In acea prima zi am avut oportunitatea de a afla mai multe despre proiect, despre munca pe care aveam sa o desfasor acolo, am intalnit Familia AMURTEL, pe ceilalti voluntari, Jone, Luca, Antonia si Emanuele, am cunoscut noua mea casa.
Prima saptamana am petrecut-o la Poieni, la ferma bio a Asociatiei (Gradina BIO AMURTEL) si unde impreuna cu ceilalti voluntari, am pregatit diverse activitati legate de natura pentru a dezvolta constientizarea ecologica a copiilor din zona. Am avut apoi ocazia de a lucra la Gradinita Rasarit din Bucuresti (un alt proiect al Asociatiei), in ziua Festivalului Pamantului, unde am avut bucuria de a fi zana pentru o zi.
Munca mea de voluntar se desfasoara in principal la Izvorul Sperantei. Acest centru este important pentru mine pentru ca aduce ceva nou in comunitatea rurala. La Izvorul Sperantei pun la dispozitia copiilor de la scoala din Panatau (in special celor intre 6 si 14 ani) o masa calda, vegetariana pe zi si le dau posibilitatea sa desfasoare activitati extracurriculare intr-un mediu intercultural.
Serviciul meu de voluntar consta in mare parte din a ajuta la pregatirea si servirea meselor, precum si la pregatirea altor activitati extracurriculare pentru copii. As vrea insa sa scot in evidenta una dintre perioadele mele preferate, luna mai, cand am organizat Luna Interculturala. In aceste 4 saptamani fiecare dintre voluntari am prezentat tara natala: Tara Basca, Portugalia si Italia; prin activitati conforme educatiei non-formale i-am invatat pe copii cateva cuvinte in limbile noastre, un pic de geografie si cultura traditionala, am abordat jocuri specifice tarilor noastre, activitati de lucru manual sau am gatit retete traditionale.
In timpul verii, impreuna cu ceilalti voluntari am organizat diferite activitati: am ajutat la gradina bio, am facut un mozaic din gresie in foisorul gradinii, am pictat peretii Caminului Cultural din sat, am organizat seri de cinema pentru copii sia dluti, am facut sesiuni de promovare a EVS, am organizat Festivalul Copiilor si alte proiecte. Cel pe care l-as numi Proiectul Verii a fost Festivalul Copiilor. A fost o experienta innobilatoare sa lucrez cu alti voluntari romani, care mi-au inlesnit comunicarea cu copii, reusind astfel sa trecem peste bariera lingvistica. Acesti voluntari, Anca, Valentin si Cranta au venit cu idei noi, au adus toate materialele pentru activitati si o noua energie.
Activitatile de voluntariat se extind si la Familia AMURTEL, unde am ajutat cu ce era necesar pentru activitatea si viata de zi cu zi. Am pregatit conserve pentru iarna, de exemplu zacusca, gem sau salata de vinete. Timpul petrecut la Familia AMURTEL a fost distractiv si m-am simit atat de bine acolo incat nu consider ca am facut munca voluntara, ci am facut parte din familie. Dupa ce in vara am petrecut timp impreuna in Tabara OutBound, m-am simtit mult mai conectata cu ei. Timp de 4 zile am locuit impreuna, am trait aceleasi experiente: am fost cu bicilcleta, cu canoele sau cu cortul. Aceste zile mi-au oferit o mai mare conectare personala cu fiecare dintre copii, permitandu-mi sa le cunosc personalitatile, idealurile si visurile. Un alt moment preferat mie a fost cand am organizat impreuna cu Jone si Luca un picnic pe malul raului la Panatau. Au fost momente pretioase si memorabile si am avut ocazia sa socializam intr-un mediu diferit.
Sa calatoresc prin Romania a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am avut in aceasta tara. Am experimentat cultura, traditiile si diversitatea acestei tari deosebite si simt ca am invatat multe in aceasta perioada scurta.
Integrarea mea a fost rapida si usoara datorita ajutorului celorlalti voluntari care m-au sprijinit mereu si m-au ghidat de-a lungul experientei mele in Romania. In acest moment mai am 2 luni de voluntariat in Romania, si ma simt mult mai comfortabil si mai bine primita de comunitatea de la Panatau. Sunt norocoasa ca am un mentor excelent, ca am vecini buni, care-mi aduc daruri, fructe sau placinta cu mere.. 🙂 Sunt recunoscatoare pentru aceasta experienta extraordinara si adevarul este ca, in ciuda tuturor dificultatilor traiului intr-un sat mic (si credeti-ma locul unde stau nu este cel mai confortabil), in acest moment nu vreau sa ma intorc in Portugalia, mi-art placea sa mai stau in aceasta minunata comunitate.
Multumesc AMURTEL pentru aceasta deosebita oportunitate si tuturor celorlalti voluntari care au fost parte din experienta mea in Romania. Multumesc tuturor pentru tot.