În luna martie din 2019, Proiectul „Sunt și eu în comunitate!”, desfășurat în parteneriat cu Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) și finanțat de Fondul pentru Inovare Civică, a fost încheiat cu succes. Proiectul costat în derularea de activități interactive de implicare civică cu 223 de tineri de 16 ani din cinci licee din mediul urban dezavantajat din București.
AMURTEL România a elaborat o serie de instrumente inovative pentru a le da ocazia acestor tineri de 16 ani să experimenteze „pe repede înainte” responsabilitățile și provocările vieții de adult, dar și de a descoperi și pune în practică moduri de a deveni cetățeni activi și implicați, capabili să fie cei care găsesc soluții pentru societate, și nu să contribuie orbește la problemele acesteia.
Proiectul a avut patru module principale: „Fast Forward – Gestionarea resurselor și a fericirii”, „Tinerii pot schimba lumea – abordarea nedreptății sociale”, „Instrumente pentru implicare civică” și „Întreprinderea socială – pot afacerile să schimbe lumea?”.
Așa cum filosoful confucian chinez din antichitate, Xunzi, spunea: “Aud și uit. Văd și îmi amintesc. Fac și înțeleg.” În cadrul proiectului, Denise Deshaies (Didi) a dezvoltat mai multe jocuri și exerciții originale de tip simulare, elaborate să transmită abilități practice de viață într-o manieră distractivă, interactivă și memorabilă. Activitățile de simulare folosite în cadrul modulelor au fost complexe, antrenante, și au oferit elevilor sesiuni intense de învățare experiențială.
În jocul “Fast-Forward: Gestionarea resurselor și a fericirii”, tinerii au avut ca sarcină gestionarea câtorva variabile care refletau responsabilitățile reale ale unui adult. Au primit un salariu în monedă de joc, cu care a trebuit să plătească facturi și chirie, dar și să facă față unor surprize neașteptate pe care le-au tras din cutia „destinului”. Câteva exemple de cărți ale destinului ar fi: „Ai uitat să-ți iei bilet de autobuz, primești o amendă de 100 de lei”. Îți iei haine noi pentru serviciu – 300 lei” sau „Mergi la plimbare în parc cu un prieten”. De cele mai multe ori, cărțile destinului cereau cheltuirea unei sume de bani, dar nu întotdeauna. Banii nu au fost singura variabilă cu care tinerii a trebuit să jongleze, deoarece cărțile destinului puteau avea imprimate fețe zâmbitoare sau triste. Cursanții au avut fișe de scor pentru a acumula abțibildurile simbolizând fericirea sau stresul asociate cu cărție destinului.
Premisa proiectului a fost că mulți dintre tinerii cei mai dezavantajați din România provin din familii în care se trăiește din ajutor social, iar părinții deseori nu au avut un loc de muncă stabil, un cont de economii sau n-au gestionat vreodată un buget. Deoarece aceste abilități nu sunt predate în școli, iar familiie nu pot constitui un model de urmat, astfel de tineri se află în situații de risc crescut de perpetuare a cercului vicios al sărăciei, deoarece nu cunosc altă alternativă. Cu toate acestea, în timpul simulării, tinerii au avut ocazia să se identifice cu roluri de medici sau avocați și să-și imagineze cum ar fi să gestioneze astfel de resurse. Unul dintre cele mai importante aspecte ale jocurilor a fost procesul de concuzionare, unde au avut ocazia să evalueze dacă există o corelație intre fericire și bani. De regulă, n-a fost, spre marea lor surpriză! totuși după ce au reflectat asupra acestui aspect, li s-a părut plauzibil. în timpul jocului, totți participanții s-au bucurat când au primit cărți fără etichetă de preț, care le aduceau doar abțibilduri fericite, precum: „Petreci timp jucându-te cu copilul tău”, sau “Faci voluntariat la cantina socială.” Desigur, atunci când Didi a elaborat jocul și cărțile destinului, a introdus intenționat mesaje pozitive în ele, pentru a-i ajuta pe tineri să înțeleagă că viața le poate oferi și alte bucurii în afară de bani sau lucruri materiale. De asemenea, a introdus și capcane uzuale cu care a observat că se confruntă tinerii din programul de integrare socială Vistara, cum ar fi pierderea banilor la jocuri de noroc sau cheltuirea lor pe țigări.
În alt joc, tinerii a trebuit să intre într-o varietate de roluri pentru a simula apariția unei probleme controversate într-un sat fictiv. Scenariul a arătat cam așa: O companie petrolieră dorește să cumpere terenuri de la țărani, pentru a putea demara operațiuni de foraj. Unii dintre tineri au primit roluri de proprietari de terenuri care ar fi putut profita de prețul mare oferit de companie, alții roluri de mame îngrijorate că forajul va polua pânza freatică și fântânile. Unii au fost activiști pentru un ONG ecologist, iar alții făceau parte din partide politice cu viziuni divergente. În cadrul simulării, tinerii au avut ocazia de a câștiga sprijinul altor membri ai comunității, iar la sfârșit s-au ținut chiar și alegeri. Aceasta a fost o altă ocazie pentru discuții ample și le-a permis să experimenteze situația de a lua atitudine în societate pentru a-și susține convingerile. Câteva dintre grupuri chiar au fost uimitoare prin enunțarea spontană a unor idei foarte Prout-istice despre cum ar trebui protejată economia locală de invazia corporației care nu ar aduce niciun beneficiu real comunității.
După încheierea acestui proiect pilot de succes, AMURTEL Romania va căuta să atragă finanțare pentru a putea extinde programul și a-l duce în mai multe școli din țară. Între timp, Didi a susținut deja un training pe această metodă pentru echipa AMURT din Liban, care desfășoară traininguri vocaționale și de abilități pentru viață cu tineri refugiați sirieni.