Articol scris de Jone Argintxona, voluntar EVS 2014-15 in cadrul proiectului “Whispering to WIld Horses”. Jone a lucrat in principal la Centrul de Zi „Izvorul Sperantei” din Panatau.
Daca ne gandim, oare de unde ne vin ideile despre cultura sau identitatea unei persoane?
Dar ideea pe care o avem despre o tara intreaga?
De obicei, in tara noastra natala exista stereotipuri in legatura cu tarile vecine, din cauza evenimentelor din istorie si, in zilele noastre, din cauza influentei mass-media. Astazi, filmele, reclamele sau stirile abunda de stereotipuri culturale prin care judecam cultura unora sau altora. Acestea sunt de fapt niste preconceptii pe care le preluam despre alte culturi si consideram o tara mai periculoasa decat alta prin prisma traditiilor, a felului in care traiesc, etc. In realitate, nu stii nimic despre o tara pana nu o vizitezi astfel incat sa-ti poti contura o imagine clara bazata pe realitate si pe experienta proprie nu pe informatii primite prin intermediul mass-media.
Pe vremea cand eram in cautarea unor proiecte de voluntariat prin EVS, nu am fost prea pretentioasa in privinta tarii unde voi merge, pentru ca am decis sa aleg in functie de proiect si nu de locatie. Totusi, cum mereu exista exceptii, una dintre tarile pe care chiar nu le-am luat in considerare a fost Romania. Nu stiu daca aceasta bariera s-a interpus din cauza lipsei de informatii despre aceasta tara sau din cauza stereotipurilor despre care am auzit. In final, am pus deoparte toate temerile si mi-am zis: de ce nu? S-a ivit ocazia si am venit in Romania.
Odata acceptata ca voluntar pentru AMURTEL Romania, am inceput sa le spun prietenilor si familiei ca plec in Romania si toti mi-au spus ca poate ar trebui sa ma mai gandesc, ca ce voi face in Romania? Erau cu totii ingrijorati si mi-au spus sa am grija, deoarece este o tara periculoasa. Acest lucru m-a facut sa realizez cat de mult ne bazam pe stereotipuri atunci cand luam decizii. De fapt, nu stiam nimic despre Romania inainte sa vin aici, cu exceptia faptului ca are capitala la Bucuresti si ca, pentru multi ani a fost sub dictatura lui Ceausescu. Acesta a reprezentat, de altfel, unul dintre motivele petru care am ales sa vin: sa explorez partea aceasta de Europa care este mai putin cunoscuta, decat sa merg in locurile deja tipice. Stereotipurile pe care le aveam despre Romania erau ca oamenii nu sunt prea muncitori, ca cei mai multi dintre ei sunt tigani si nu prea de incredere si ca este o tara saraca. Totusi, pentru mine realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta. Ceea ce am experimentat in realitate aici a fost ca romanii sunt un popor primitor, intotdeauna gata sa ajute, muncitori si care incearca sa-si croiasca un trai mai bun. O tara frumoasa, bogata in natura si in istorie. Bineinteles sunt multe lucruri care pot fi imbunatatite in Romania, dar am aflat ca stereotipurile pe care le aveam eu despre Romania erau complet gresite. Si desigur, exista intotdeauna cazuri de persoane care se incadreaza in aceste stereotipuri , dar nu ca o regula generala.
In experienta mea aici, am cunoscut oameni de mai multe nationalitati. Si, din nou, am avut stereotipuri in legatura cu fiecare tara, precum si ei aveau in legatura cu tara mea; germanii sunt muncitori, spaniolii sunt in petreceri tot timpul, francezii nu sunt deloc amabili, etc. Totusi, cand ai ocazia sa traiesti alaturi de persoane de mai multe nationalitati, depinde de fiecare si de felul de a fi al fiecarei persoane, cat de toleranti sau de deschisi sunt. Este adevarat ca venim din culturi diferite, si este evident ca gandim diferit si facem lucrurile altfel, dar tocmai asta este placerea in a convietui alaturi de persoane din alte tari. Decat sa iei lucrurile diferite ca pe un atac, mai bine consideri fiecare diferenta ca pe o oportunitate de a invata ceva nou.
Am avut sansa sa am experiente diferite in tari diferite, am locuit in Chile si am vizitat tari din America si Europa. Pot sa declar ca, in general, experientele mele au fost pozitive. Am constatat ca solutiile apar atunci cand exista respect pentru ceilalti, cand ai grija sa nu ranesti sensibilitatile altora. Intotdeauna este bine sa asculti si sa incerci sa ajungi la un consens. Abilitatea de a comunica cu ceilalti incepe in primul rand cu noi insine. Daca incepem comunicarea prin a nu-l respecta pe cel de langa noi, probabil ca nici noi nu vom primi respect. Este bine sa fim primii care arata respect, in cazul in care asta vrem sa primim.